Criss Philoianos: Acum doi ani v-am ascultat prima oară în club Expirat. Nu știam de
voi însă m-a fascinat atmosfera magică pe care reușiți s-o creați. Eu am
asociat-o ușor cu muzică de cinematografie însă genul este mult mai complex, aș
putea spune, greu de încadrat. Poți să ne spui tu, te rog, în ce zonă a muzicii
vă situați?
Geroge Frătica: E
greu de încadrat, într-adevăr, pentru că e un mix de multe stiluri. Sunt
influențe de post-punk, shoegaze, blues, post-rock și multe altele. Noi îi
spunem post-traumatic blues, dar nu ținem așa mult la etichete, important e ce
transmite muzica noastră, nu cum o denumim.
Cum ai ajuns în
trupa Orkid?
În Orkid am ajuns
în Octombrie 2016 printr-un prieten comun. Vlad și Radu erau atunci într-o
situație dificilă, rămăseseră fără basist cu câteva săptămâni înainte de lansarea
albumului de debut. Au început să întrebe în stânga și-n dreapta, să ceară
referințe/recomandări de la prieteni/cunoscuți din lumea muzicii. Prietenul
comun care m-a recomandat pe mine se numește Mihnea Ferezan, un om
extraordinar, un muzician desăvârșit și motorul cu șase corzi din spatele formațiilor
RoadkillSoda și King Solomon.
Ai mai făcut
parte înainte și din alte formații?
Prima trupă în
care am cântat se numea Icar, se întâmpla prin 2003 și a avut o viață scurtă,
dar intensă, cu doar câteva concerte. Apoi, între 2012 și 2016 am cântat cu The
Hyde Club (THC).
De la ce vârstă
cânți și cum arată începturile tale în acest domeniu?
De muzică sunt
pasionat de când mă știu. Am făcut parte din corul școlii în clasele primare,
"carieră" terminată brusc de schimbarea vocii determinată de
pubertate. :) Apoi, în timpul liceului, am fost norocos să fiu înconjurat de
oameni pasionați de muzică, de la care am și prins gustul cântatului la chitară.
Dar mi-am dat seama destul de repede că basul e ceea ce mă atrage și acesta a
devenit obiectivul meu. De bas m-am apucat mai târziu, pe la 19-20 de ani, în
facultate fiind. Erau alte vremuri, instrumentele muzicale, mai ales cele
electrice, nu se găseau pe toate drumurile, erau și foarte scumpe pentru ceea
ce-și putea permite un adolescent. De altfel, forțat de aceste constrângeri, am
și fost nevoit să învăț să cânt la instrumente "normale", chitară și
bas de dreptaci, deși eu sunt stângaci.
Cu ce te ocupi
atunci când nu cânți? Știu că la ora actuală lucrezi într-o corporație, locul
unde, de fapt, ne-am și cunoscut.
Da, lucrez în
corporații IT/Telecom de 18 ani. Jobul și muzica îmi ocupă mai tot timpul, dar
am și alte pasiuni cărora le aloc timp în limita disponibilului. Citesc multă
istorie, dezleg și compun cuvinte încrucișate (rebusuri). Destul de diverse,
după cum vezi, IT-ul, muzica rock, istoria și rebusurile nu au foarte multe în
comun. :)
Nu este greu sau
complicat să te împarți între cântat și job?
Este obositor, fără
îndoială, dar sunt sacrificii asumate, nu mă plâng.
Ți-ar plăcea
cândva să renunți la actualul job și să dedici timpul câștigat muzicii?
Sigur că mi-ar
plăcea, orice muzician și-ar dori asta. Însă, sunt realist, știu că muzica
nu-mi poate oferi confortul financiar pe care mi-l oferă jobul în corporație. Și
fără acest job nu aș avea resursele materiale necesare să fac muzica așa cum îmi
place mie. Sunt investiții mari în echipamente pe care cu greu le recuperezi,
deci nu se poate vorbi că ieșim pe plus, că plecăm cu bani acasă. :)
Ne poți descrie o
zi de repetiții?
O zi la
repetiții... Diferă de la o perioadă la alta. Dacă e sezon de concerte, atunci
alegem cu grijă piesele pentru set list de la un concert la altul și le repetăm,
poate reorchestrăm câte ceva în funcție de chef, nevoi, locație, mood-ul
publicului căruia urmează să ne adresăm. Dacă e o perioadă mai puțin aglomerată,
atunci lucrăm la piese noi. Fie venite din idei clare pe care le dezvoltăm, cărora
le dăm contur, fie pur și simplu jam sessions. În concluzie, nu avem un tipar.
Sunt obiective și deadline-uri, la fel ca în corporație, dar acordăm o
importanță mare și mood-ului în care ne aflăm, astfel încât să facem mereu
lucrurile cu plăcere. Până la urmă, e o treabă serioasă ce facem noi, dar
trebuie să fie și fun.
Anul acesta ați
avut un turneu în toată țara care s-a încheiat peste granițe la Chișinău. A
decurs cum v-ați așteptat? Ați avut și peripeții? Poți să ne povestești cum a
fost?
A fost un sezon
plin, într-adevăr, multe concerte, am colindat prin toată țara. Și da, ar fi
trebuit să ajungem și la Chișinau, am mai cântat de câteva ori acolo, avem publicul
nostru și în Republica Moldova. Nu s-a mai întâmplat anul acesta pentru că
între timp s-a închis clubul în care trebuia să cântăm. :) De peripeții, surprize neplăcute, nu prea am avut parte. Asta dacă excluzi plimbarea cu mașina
pe platformă pe Valea Oltului, pentru care nu putem să nu le mulțumim
drumarilor României. :) Altfel, am cunoscut și mulți oameni extraordinari, de
la organizatori/gazde pasionați de muzică și de promovarea fenomenului la nivel
local, la sunetiști/tehnicieni pur și simplu Wow.
Aveți un plan
pentru viitorul apropiat? Un nou album, turnee?
Nu cred că în
viitorul apropiat vom mai avea turnee de amploarea celor pe care le-am avut până
acum. În acest moment focusul este pe al doilea album de studio, care poate fi
chiar și un dublu album, încă nu sunt puse la punct toate detaliile, dar în
mare știm ce vrem. Deci, cu siguranță vom aloca mai mult timp muncii de studio.
Cum pot afla
oamenii mai multe despre voi? Unde vă pot găsi respectiv asculta?
Ne pot găsi pe
mai toate platformele cunoscute de muzică: youtube, bandcamp, soundcloud, etc.
Cel mai la îndemână mod de a fi în contact cu noi în materie de evenimente,
turnee, release-uri, este un Like pe pagina de facebook Orkid: https://www.facebook.com/OrkidBand
George îți
mulțumesc din suflet pentru interviu și mult succes pe mai departe.
Îți mulțumesc și
eu, Cristina!
Comments
Post a Comment